Sweet Sacrifice

Era 18 august,o zi frumoasă,dar avea sa fie cea mai rece si sumbra zi pentru Carmen.Telefonul suna ea raspunde cu acelasi zambet trist in speranta ca la celalalt capat al firului este Andrew dintr-o statie de metrou cu tigara in mana urandu-i la multi ani .Dar viata ei se sfarseste din clipa in care aude cuvintele :„Andrew e mort„.Receptorul ramane intact,iar ea se aseaza pe jos cu fata umbrita de durere.Mii de imagini ii trec prin cap .Au trecut deja 3 saptamani de la mortea lui Andrew,dar Carmen tot nu si-l poate scoate din cap si ar face orice sa il aduca inapoi.Ajunsa la disperare recurge la spiritism.Cu acel costum vechi si uzat din latex isi asteapta prada dupa colt.Inconstient un pusti de 14 ani cade in jocurile ei erotice.Legat la ochi si Carmen ii promite o surpriza .Si cu un cutit se apropie usor de el,il saruta pentru ultima oara si il injunghie luandu-i inima.Il taraie pana in subsol si il lasa singur cu sobolanii pentru asi continua ritualul.Mananca cu atata pofta din inima aceea iar cu,cuvinte neintelese il invoca pe Andrew.Praful se ridica in aer iar lumanarile se aprind.EL e aici.Sweet Sacrifice.

Groază

Zi de vara,mai mult una de toamna,ploioasa ,rece,.....Mergand cu el(demonul) ploaia incepe,iar noi ne adapostim in Hotel .Totul era rece,iar noi ne incalzeam unul de celalat,dar el era gheta,cu aceiasi privire moarta,inghetata ma privea si spunea ca ma iubeste cu tonul lui pasiv.Dar ploaia nu se opreste si mergand lipiti urcam prin hotel.Si el incepe cu povestile lui stranii despre acel loc sa incerce sa ma sperie,dar nimic din partea mea ,eram obisnuita cu acele povesti.Dar azi tot ce zicea el devenea realiate.sI GROAZA INCEPE .....pasi se aud in spatele nostru si un val rece ne cuprinde.El incearca sa ma calmeze....cu acele buze reeci si atingeri fine . Zgomote infernale se aud si parca cineva ne urmareste,mergem din ce in ce mai repede ,dar o mana iese din pamant si pulsul imi creste.Fugim pe scari pana la ultimul etaj.Ne refugiem intr-un colt de camera sperand ca totul sa se linisteasca.Dar demonii nu se linistesc.O vace ,care parca voia sa ne salvveze se aude,iar El ma lasa singura iin acel colt si pleaca pana la scari sa vada daca e cineva.Eu incerc sa il opresc,dar acea fire recalcitranta parca nu ma aude.Si cu ochii incremeniti de durere il privesc cum cade in gol... Impins de o umbra demonica....Fug tipand pana la el.Statea intr-o balta de sange cu acel par fin ,negru pe fata si ochi aproape albi. Plang peste fata lui,durerea ma strapunge...Politia vine,banderole galbene il inconjura mii de intrebari fara raspuns,iar eu raman tremurand ,,,Un politist pune o patura peste mine si incearca sa vorbeasca cu mine,dar NU POT.....Demonii l-au luat cu ei.

DIN DANCURILE RATIUNII

E atat de usor sa vezi in adancul oamenilor si nu-ti ajuta la nimic ? In consecinta, nu cumva ne indragostim un pic si din dorinta trecatoare de a nu mai vedea in adancul oamenilor, fie si cu pretul unei partiale iubiri ?
Daca cinismul si dragostea se afla la capetele opuse ale unui spectru, nu ne indragostim uneori ca sa scapam de cinismul debilitant la care suntem predispusi ? Nu exista oare in fiecare o exagerare voluntara a calitatilor persoanei iubite, exagerare care ne distrage atentia de la deziluzie, focalizandu-ne energiile asupra unei anumite figuri, in care suntem in stare sa credem pentru scurt timp si in mod miraculos.




  

INTUNERIC

. Incep sa ma scufund in propriile-mi ganduri. Tot ceea ce se intampla in jurul meu trece pe langa mine asemeni unui tramvai rugit... Mi-e prea dor sa mai pot gandi limpede si te iubesc prea mult ca sa nu ma gandesc la tine si sa nu imi pese ca nu esti aici.
Intuneric. Iar sunt singura la birou si ma gandesc la tine...la parul tau negru si la ochii tai in care mi-a fost frica sa ma oglindesc la inceput... Dorul m-a cuprins de mult, dar nu am vrut sa ii ofer satisfactia asta,nu am acceptat sa fiu doborata de el..."Inca rezist" imi spun in gand cu speranta ca asa va fi...
Intuneric. Iar tu esti singurul care poate lumina lumea din jurul meu.

CU TIMPUL...

tot timpul asta , nu pot sa cred ca nu am putut vedea,
tinut in intuneric, dar tu erai acolo in fatza mea
dorm de 100 de ani se pare, trebuie sa-mi deschid ochii la tot,
fara gand, fara voce,fara suflet
nu ma lasa sa mor aici!
trebuie sa mai fie ceva
adu-ma la viata!

LIFE

Viata este ca un trandafir , fiecare petala e  o iluzie si fiecare spin e realitate
Asta este viata o iluzie a noastra .Un trandafir are multe petale dar sunt doar iluzii, se usuca in timp, se usuca repede si ramai doar cu amintirea frumusetii lor infinite
Cu timpul se pierd si ele -amintirile-e in esenta firii umane sa uitam .Si da uitam pana si lucrurile frumoase , care ne-au facut fericiti ,le tinem minte un an , doi , sapte apoi tot le uiti . Le uiti pentru ca mereu vin altelesi le ratacesti prin amintiri pe cele vechi, apoi le uiti si pe cele noi pentru ca vin altele dar doar sub forma altor iluzii .
Mai tarziu cobori pe tulpina si descoperi spinii. Te intepi in ei fara voia ta si te doare simti durerea vezi sangele rosu si poate ramai si cu o cicatrice.O vezi mareu si iti aduci aminte , iti aduci aminte mereu ca te-ai intepat si ca te-a durut si ca ti-a trecut intr-un sfarsit ,dar nu uiti
Ai mereu in amintire ce te-a durut ,niciodata ce te-a facut fericit , atata tot incearca sa uiti durerea si sa traiesti fericirea si daca nu poti incearca macarsa uiti trecutul si cu tristete si cu bucurie .
Viata e terenul tau de joaca poti sa-l organizezi cum vrei.

ELE

Nu stiu daca ati mai auzit dar azi va spun despre ELE.
Elele sunt niste spirite ratacite de fete tinere care au murit virgine si care vegheaza izvoaarele care se afla peste tot .Si se spune ca cei care au avut de aface cu aceste fiinte au plecat cu ele spre o alta lume .
Multi oameni spun ca au fost plecate printr-o padure sau pe un camp de uni singuri mai ales noaptea nu s-au mai intors nici in ziua de azi si nici nu se vor intoarce.